Conferința ”Frumusețea Bizanțului: de la muzeu la epifanie” va căuta să fixeze importanța Imperiului Bizantin pentru lumea ortodoxă. Ce a rămas viu din paradigma imperială originară în aria ”Bizanțului după Bizanț”? Cine ne-a restituit Bizanțul? Nu cumva și savanții apuseni, care ne-au livrat o lectură polemică, în disonanță cu sensibilitatea noastră? Am moștenit un patrimoniu neîntrerupt sau o mentalitate? O sumă de practici, instituții, arte și tehnici, sau o narațiune fondatoare? Este Bizanțul mai mult decât un spațiu imaginar, mai ales azi, în România secolului 21? Îl putem ”resuscita” ca atare? Merită și trebuie să facem asta? Sau e preferabil să ne lăsăm inspirați de modelul său, pentru a crea o cultură deopotrivă fidelă tradiției și deschisă viitorului? Cât de ”bizantină” poate fi o societate și o cultură din secolul 21, într-o țară membră UE, aflată în vecinătatea unei Rusii autoritare?

Cartea ”Fascinația Tradiției. Studii patristice și de istorie a religiilor” adună o sumă de studii, prezentări de mari texte și cronici menite să deschidă apetitul savant al unei noi generații de cercetători ai izvoarelor Ortodoxiei. Pe lângă informația livrată, volumul este și o pledoarie pentru cunoașterea interdisciplinară, pentru dialogul dintre istorie și antropologie, într-un moment când Biserica Ortodoxă Română are datoria de a genera un discurs apologetic modern, dezinhibat, competent și curajos. De ce ar fi învățații creștini niște paria în Republica Literelor? Pilda Părinților Bisericii – intelectuali polimorfi și conștiințe vii ale timpului lor – ne recomandă cu totul altceva...