Corul Mănăstirii Oașa
Jud. Alba, România
Comunitatea monahală de la Mănăstirea Oașa s-a constituit în anul 1994, prin inițiativa unui grup de absolvenți din Centrul Universitar Timișoara, adunați în jurul părintelui Arhimandrit Iustin Miron, cel care prin entuziasmul său a fost și a rămas sufletul acestei obști. Ea a început cu un nucleu de patru viețuitori și astăzi numără cincizeci de monahi și frați, împărțiți între Oașa și schitul de la Găbud.
Comunitatea monahală de la Mănăstirea Oașa s-a constituit în anul 1994, prin inițiativa unui grup de absolvenți din Centrul Universitar Timișoara, adunați în jurul părintelui Arhimandrit Iustin Miron, cel care prin entuziasmul său a fost și a rămas sufletul acestei obști. Ea a început cu un nucleu de patru viețuitori și astăzi numără cincizeci de monahi și frați, împărțiți între Oașa și schitul de la Găbud.
Piatra de temelie a fost un profund sentiment de prietenie, fiind la fel de statornică și azi. Această prietenie nu a rămas un liant doar pentru obștea noastră, ci, pe temeiul ei, an de an, generații noi de absolvenți și tineri s-au alăturat nouă. Totodată, acest nucleu de unitate a atras ca un magnet și mulți mireni, care au intrat într-o relație specială cu noi, lărgind și mai mult această familie.
Legătura cu tinerii, care la un moment dat a devenit –fără să fi căutat dinadins acest lucru– o emblemă a Oașei, se datorează taberelor pe care mănăstirea le organizează în parteneriat cu organizații studențești din toată țara. Taberele se orientează pe trei direcții principale: spiritualitate, tradiție și cultură. Ceea ce urmărim este împreună-desăvârșirea, nu doar informarea, ci formarea noastră ca oameni, români și creștini.
Primele năzuințe au fost acelea de a căuta și a promova autenticul trăirii ortodoxe, de a pune accentul pe valori. Am vrut ca la noi în mănăstire Ortodoxia să se simtă acasă. Rugăciunea este fundamentul și stâlpul pe care se sprijină nu numai viața unei mănăstiri, ci și a oricărui om, fiind elementul-cheie ce-i conferă substanță, sens și putere. Am adoptat încă de la început programul de slujbe athonit, fără să ne dezicem, însă, de specificul nostru.
Muzica psaltică a fost întotdeauna promovată în cadrul taberelor, fiind o lucrare care de-a lungul anilor s-a concretizat în slujbe tot mai nuanțate din punctul de vedere al interpretării, în privegheri lunare de toată noaptea sau chiar într-o Sfântă Liturghie particularizată și reprezentativă pentru comunitatea noastră. În 2015, Mănăstirea Oașa a reprezentat Mitropolia Ardealului la a VIII-a ediție a Concursului Naţional de Muzică Bisericească „Lăudați pe Domnul!”, organizat de Patriarhia Română.
Un alt lucru reprezentativ pentru grupul nostru este faptul că obștea monahilor se împletește și se armonizează cu tineri din toată țara, Oașa fiind un loc prielnic în care aceștia își pot manifesta și îmbogăți dragostea pentru Dumnezeu și pentru muzică, atât în cadrul școlii trimestriale de psaltică, cât și la slujbele la care participă în mănăstire.